Do I need a flash intro?

Să tot fie al treilea an de când mi-am făcut un obicei cam… neobișnuit să-i zicem, cu blogul ăsta și anume acela de a scrie doar o dată pe an pe el. Sunt așadar și poate mă pot și lăuda cu asta primul blogăraș care scrie articole anuale. Desigur o chestie ca asta nu-mi poate aduce prea mulți vizitatori și nici nu cred că mai țintesc la așa ceva. Cred ca prin articolele astea pur și simplu vreau să notez că mai exist și poate o să revin în forță vreodată, știu și că de fiecare dată am promis că o să încerc asta și nu prea m-am ținut de cuvânt însă de data asta nu mai promit nimic.

Perusi Ce s-a mai întâmplat în ultimul an? Nimic special… Ne-am mutat de la garsoniera la apartament cu două camere, tot în chirie.  Ne-am luat patru peruși drăguți care mai animă căminul. Inițial am început cu doi, mascul și femelă, Riki (ceva gen foto stânga) și Lili însă la scurt timp după ce i-am luat Lili dădea semne grave de răceala, lucru care în general le poate fi fatal. De menționat că perușii i-am luat din târg din Arad fiind cam la jumătate de preț față de cu cât se vând în Pet Shopuri (aprox. 20 lei în loc de 40) motiv pentru care ne-am gândit să mai luăm o femelă, Lola, preventiv în cazul în care Lili nu avea să supraviețuiască răcelii. Spre bucuria noastră însă Lili s-a înzdrăvenit în urma tratamentului luat de la veterinar așa că, de dragul simetriei, în această primăvară am mai achiziționat un mascul, Coco, și o dată cu el și o colivie mai mare în care să se simtă confortabil toți patru. Despre perusi o să vă mai povestesc poate, sunt foarte drăguți, mai ales dimineața când îmi dau deșteptarea, și asta doar de când a venit vara și i-am obișnuit să-i scot pe balcon la aer -  le place atât de mult încât până nu-i scot o țin tot într-un tril de sunete stridente… Am început să-i și dresăm însă acest lucru se pare că e mai greu când sunt mai mulți în colivie. Deocamdată doar Riki se așează pe mână când o introduc în colivie și câteodată, mai timid, și Coco. Femelele însă fug de rup gratiile, că deh, așa-s muierile… :))

 Pe final de post vom urmări modul brutal în care se pot face câteodată represaliile poliției sau a jandarmilor - în cazul de față vorbim despre ai spaniolilor. Vă avertizăm că urmează imagini șocante :( (scuzați stereotipia).

 Iar dacă aici lumea părea cât se poate de pașnică, protestanții își iau bastoane în cârcă fără să întoarcă favorul iată că acest lucru cam strică imaginea oamenilor legii, cum le zice o altă stereotipie, însă băieții găsesc mereu o cale de a demonstra că au fost nevoiți să recurgă la violență: grupurile de agitatori.

 Mai rămâne vreo umbră de îndoială cu privire la faptul că acești indivizi nu au nici o legătură cu marele grup de manifestanți? Cine sunt și cine i-a trimis acolo? Cred că și asta e destul de evident…