Zilele astea mi s-a întâmplat un lucru cum n-aş fi sperat să apuc în viaţa asta: am prins control pe autobuz :!: Deşi am căutat în zadar persoane care să-mi relateze o întâmplare de acest gen pe linia 36, iată că a venit şi ziua în care să mi se întâmple mie o astfel de păţanie. Şi nu vă grăbiţi cu: “i-ote fraieru” pentru că am prins control însă controlul nu prea m-a prins :D

Febleţea RAT

Celor ce în mod nejustificat nu au citit commenturile de aici sau de aici, cu continuare aici, le precizez că de aproape doi ani de când utilizez serviciile liniei 36 NU am prins picior de controlor care să-mi dea şuturi şi amenzi, fapt ce m-a încurajat ca în tot acest interval să utilizez mai rar legitimaţiile de călătorie ale regiei autonome de transport. Am încasat întradevăr şi vreo două amenzi însă pe alte rute.

Pe vremea când eram student, o singură dată m-au prins şi am luat amendă şi de vreo 5 ori am scăpat din care de 3 ori în seri consecutive… :mrgreen: Cum am furat-o? Simplu. Partidă de fotbal terminată la 22:30 la Hidro. Iau 22 cu destinaţia McDonalds. Bilet şifonat dublu, compostat la un capăt. Îl întorc pe ambele părţi. Nimic, nu vrea! Nu se composteaza. Cald… Transpir şi mă enervez. O blondă lângă mine rânjeşte fasolea. Arăta super bine aşa că pe principiul idiot de a nu mă mai face de ruşine renunţ la încercări. La prima staţie urcă controlorii. 6 la număr. Mergeau la o bere cred şi mai aveau nevoie de 40 de lei.
-Biletul la control! Unul am, ăla-l prezint. Se uită greţos la el şi-l rupe la capătul compostat. Whoa, am scăpat! :D Face doi paşi şi se întoarce:
-Mai dă-l un pic! N-am scăpat :( Nu e data de azi, altul mai ai?
-Păi ştiţi… eu de fapt am compostat partea cealaltă, dar… n-a vrut, nu merge, e stricat compostorul…
Scoate omul nostru bilete şi mai şifonate. Stupoare, le ştampilează pe toate fără nici o ezitare :x
- Păi nu vrea al meu, încercati!
- Băi băiete, ţi se pare că avem feţe de proşti?(chiar aveau) Să zici apoi că îl aveai compostat? 40 de lei te rog!
Îmi incerc norocul degeaba:
- N-am!
- Buletinul!
- N-am! Hai dom’le, na 5 lei că sunt şi eu student amărât.
- Nu se poate, tu nu vezi că suntem 6? Ce-ai în buzunar?
- N-am! Moment în care se strâng toţi în jurul meu ca vulturii. Înghit în sec şi transpir din ce în ce mai tare. Unul din ei îmi inchide geamul. Strategie curată ;)
- Arată-ne ce-ai in buzunar! Măcar să vedem că vorbeşti pe bune. Cedez. Câţi bani aveam la mine? 45 lei… Ghinion, am rămas cu o amendă şi 5 lei.
- Dar să vă demonstrez acum că totuşi biletul meu nu-l face! Îl introduc. Surpriză! Îl face şi pe ăsta din prima 8O Blonda râde iar. Din ziua aia nu-mi mai plac blondele…

Au triumfat totuşi momentele în care am reuşit să scap de asuprirea controlorilor. Nu că aş avea ceva cu aceşti indivizi care nu au putut spera la un job decent în viaţă şi au optat pentru meseria asta (a se citi de căcat) însă prea se leagă ei de vieţile săracilor studenţi care abia trăiesc de pe-o zi pe alta. Mai rar găseşti şi oameni care să te mai treacă cu vederea în meseria asta şi n-am să uit vreodată prima zi când am şi scăpat de un astfel de control. Însă despre întâmplări mai vechi sau mai noi în care am şi scăpat de amendă, într-un episod viitor…

(VA URMA…)