Blogul lui M@riansky

Bă, cine vrea să mă bată? (Gabi descoperind ciocanul uitat de Adi la el pe birou)

Da, ştiu, postez din ce în mai rar şi ţie nu îţi convine pentru că îţi plac tot mai mult prostiile pe care le scriu şi intri tot mai des aici în speranţa că doar de am găsit ceva ceva despre care să-mi dau cu părerea şi să-ţi fac mai plăcută pauza de muncă/şcoală/orice alt ceva la care iei tu pauză şi intri pe blog în loc să meri să tragi un fum. În primul rând te felicit pentru că nu eşti fumător si deci nu te simti discriminat pe această temă (spre deosebire de Ciutacu care se simte, ia atitudine şi ne propune să discutăm despre fumat fără patimă - cumva că să fim îndulgenţi cu cei care ne fac să fumăm pasiv) pentru că altfel aşa ţi s-ar duce pauzele, cu ţigarea în mână şi ai pierde minunăţie de posturi de om însurat

Lăsând gluma seacă la o parte, nu mai scriu aşa des că nu prea am timp, la serviciu evident nu e frumos pentru că nu de asta sunt plătit şi când îţi suflă deadline-ul în ceafă nu-ţi mai arde de nici un fel de pauze, eşti tot într-un stres, iar acasă nu e frumos să acord mai mult timp blogului că sunt om însurat de-acum şi nu de asta sunt iubit .

 Totuşi tot mai multe chestii dubioase mi se întâmplă şi mă îndeamnă să nu tac . Una dintre ele este un nou episod din seria eu, om însurat şi la locul lui, versus statul, lipsit de scrupule şi făcând tot posibilul să te înşele cu orice preţ. Aşa se face că de cum m-am însurat m-am dus şi eu ca tot proaspăt însurăţelul să pun mâna pe ăia 200 de euro pe care statul ţi-i promite ca ajutor, mic şi târziu introdus şi la noi aşa ca să nu fie de loc, că na, suntem în UE acuma, ce-or să zică restul dacă noi nu avem?

(pauză publicitară) Vă readuc aminte că m-am însurat în Arad pe 18 ianuarie anul curent şi sunt stabilit în Braşov şi pentru cine încă nu ştie sau ne crede acest lucru iată dovada:

Observaţi aici stupoarea de pe faţa doamnei care ne-a cununat în momentul în care semnez actul de nenorocire…

Revenim. Am preluat legătura. Şi cum spuneam, după evenimentul cu pricina merg la primărie şi depun cererea, moment în care mi se spune că trebuie să aştept nu mai puţin de trei luni ca să şi primesc banuţii, că noh aşa merg lucrurile prin primării… Da, da, zic, ştim noi nu-i nevoie să vă scuzaţi, birocraţie, demagogie, dinastea… Zis şi făcut, înţeleg şi aştept, şi primesc şi telefonul, cam după o lună jumate şi nu şase cum mă aştepam iniţial. La telefon, un bărbat grăbit de parcă venea armaghedonul şi vroia să prindă locuri în faţă, mă somează să mă prezint în termen de o săptămână să ridic plata.

- Bine domnu da nu pot aşa repede să mă teleportez la Arad că nu-mi dă voie şefu dacă nu-l anunţ cu două săptămâni înainte. Nu pot să deleg pe cineva?
- Exclus.
- Nici cu procură?
- Nu domnule, nu înţelegi? Tre să fi mata în carne şi oase, altfel nu stăm la discuţii.
- Păi dacă n-am cum ce-i de făcut?
- Îi ridicaţi de la Palatul Cenad în termen de trei luni altfel îi pierdeţi. Şi vădit lucru, încercând să scape cât mai repede de la a-i cere mai multe indicaţii îmi închide scurt.

Aşa stând lucrurile îmi zic că merg după mălai în vacanţa de Paşti când am mai mult timp la dispoziţie. Şi aşa ar fi fost dacă nu aş fi primit la domiciliu o dispoziţie prin care sunt înştiinţat că am termen de o lună de la data respectivei dispoziţii, 23 ian 2008, să ridic cei 200 de euro, că despre ei e vorba, că altfel îi pierd definitiv şi irevocabil şi dacă nu-mi convine n-am decât să atac decizia în instanţă. Păi dacă ei îmi trimit dispoziţia pe 19 martie 2008 (data de pe plic) a trecut cam de mult luna în care aş fi putut eu să-mi ridic banii, nu-i aşa? Genial, e tot ce pot spune, primăria se scoate din nou.
În concluzie treba stă în felul următor, vine statul şi îmi spune: îţi dam 200 de euro, dar nu exact după ce te-nsori, peste trei luni, apoi te sunăm peste o lună jumate şi te păcălim că mai ai trei ca sa-i ridici, de fapt peste două luni de la căsătorie te anunţăm ca ţi-ai pierdut dreptul de la a mai ridica banii acum o lună şi dacă nu-ţi convine n-ai decât să mergi la tribunal. Hai să fim serioşi, câte bătălii pierdute de primării cunoaşteţi? Câte? Aşa ziceam şi eu…

(pauza de reclame, calupul 2) Incredibila despariţie a produselor Del - Se face lumină - Cu Dan Senzaţionescu

Aţi auzit de produsele Del? Nu? Păi fiindcă au dispărut. Asta da conspiraţie…

Şi dacă nu v-aţi edificat încă iacătă şi partea a doua:

Dacă a găsit cineva produsele este rugat să trimită mail la busy@work.dnd