Blogul lui M@riansky

Pentru că sunetul ajunge

E drept ce zice Şuie aici,  oricare dintre noi este mai mult sau mai puţin dependent de un anumit gen muzical, ne place, avem sunetul în sânge. Dependenţa asta însă este oarecum tranzitivă întrucât fiecare dintre noi suntem absolut dependenţi de sânge. Se spune în popor că sângele este cel care ne defineşte caracterul, de altfel sunt o grămadă de expresii cu sânge care scot în evidenţă calităţile acestuia: frate de sânge, legături de sânge, cu sânge rece, cu sânge iute, de sânge albastru, la sânge, în sânge, a avea sânge în vine, a i se urca sângele la cap, a fierbe sângele cuiva, a bate până la sânge, a nu mai avea sânge în obraz, a suge sângele cuiva, a se scălda în sânge, a vărsa sânge nevinovat şi ar mai fi câteva însă am să mă opresc asupra uneia dintre ele: a dona sânge.

Motivul pentru care am ales acest subiect sensibil este că săptămâna aceasta (03-09.martie) e Săptămâna Donării de Sânge la Centrul de Transfuzie Sanguină (str. V. Babes nr. 21) zilnic intre 8.00 si 13.00. Primeşti pentru gestul tău un bon de masă de 50 de lei, reducere 50% la abonamentul RAT şi scutire pe ziua respectivă. Şi, desigur, salvezi o viaţă.

Numele campaniei: Nu trebuie sa ai super-puteri ca sa fii erou este unul sugestiv şi mobilizant. Cât este de motivant? FOARTE!!! Şi nu mă refer aici la partea materială, pentru că sângele NU se cumpără ci la faptul că România este de mult codaşă la acest capitol, momentan aflându-ne într-o continuă criză de sânge.

Motivul pentru care subiectul este unul sensibil este că românii nu prea donează sânge. Decât daca au nevoie rudele sau apropiaţii lor. Pentru puţinul beneficiu de pe urma gestului am văzut mai multă lume nevoiaşă care să-l facă. Acest lucru se întâmplă zic eu, în primul rând lipsa de informare, mă întreb câti dintre voi au văzut afişul de mai sus pe stradă sau măcar câţi au auzit de campanie; mă intrigă aici şi cum e posibil ca o astfel de campanie să fie mai puţin mediatizată ca multe altele nu atât de importante. Câţi dintre noi cunosc oare în ce constă procesul?

Un alt motiv ar fi lipsa de încredere în sistem, frica de a nu contacta boli. Acum jumătate de an când am fost prima dată sa donez sânge împreună cu alţi 2 prieteni am avut surpriza ca unul dintre ei, momentan stabilit în Italia, să se retragă pe motiv că nu este de acord cu condiţiile în care se face procesul, diferit fiind şi de ce a văzut în Italia, doctorii nu purtau nici măcar mănuşi şi s-a îngrozit zice el când la testul de dinainte i-a ţâşnit din deget sânge la doctor pe mâini. Am devenit un pic reticent din momentul ăla dar n-am renunţat.

Motivul cel mai dureros însă pentru care românul nu donează sânge este acelaşi pentru care nu merge nici la vot: indiferenţa. E mai dureros aici pentru că viaţa multora depinde în mod direct de acest gest. Mă întreb oare câţi dintre cei care citesc acest post au fost măcar o dată să doneze sau măcar s-au gândit la asta. Sau câţi ajunşi în situaţia de a avea nevoie au făcut-o înainte să aibă nevoie?

Nu vreau să judec pe nimeni pentru motivele sale pentru că se pot găsi oricând motive, ba lipsa de timp, ba că te doare şi te simţi naşpa după, de curând am auzit de la cineva invocând faptul că se îngraşă dupa… Nu vreau nici să mă laud cu faptul că merg şi încerc să o fac cât de des pot pentru că nu o fac decât de jumatate de an şi oricum trebuie să se facă cu pauză de două luni. O fac pentru că nu aş vrea să fiu în situaţia de a avea nevoie sau de voi fi mi-ar place să ma gândesc că se va găsi cineva care să o facă pentru mine. Sper doar că voi încuraja pe oricine citeşte aceste rânduri să facă apel la conştiinţa sa şi să facă cel mai profund gest umanitar: să doneze sânge şi să salveze viaţa celui care are nevoie de el.