Blogul lui M@riansky

După ce au fost făcuți idioți și imbecili de către Mircea Badea pe blogul său, pentru articolul în care l-au trecut în grupul celor care l-ar fi desființat pe Huidu, jurnaliștii de la Libertatea l-au scos mai apoi din articolul respectiv. Tare sau ce? Și-or fi dat oare seama cât de idioți sunt și că n-au nici cea mai vagă idee despre cum stau lucrurile sau ce să se fi întâmplat? Mă îndoiesc că și-ar fi dat seama, te gândești că și-ar fi cerut scuze pentru imbecilitate, dar probabil că nu le-a plăcut publicitatea negativă.

Apoi tot la Badea pe blog m-a amuzat ce-a scris Grigore Cartianu în ziarul Adevarul: “Mircea Badea jubilează pe ascuns şi grăieşte la vedere: „Pe mine, Huidu nu mă interesează absolut deloc. Nu dau doi bani pe el. Băieţaşul ăsta e un prost”. Absolut normal. Un vechi război nu poate fi uitat cu una, cu două. În filosofia de viaţă a lui Badea, ura trebuie manifestată şi la marginea gropii. Groapa cui bă? A murit Huidu? Bă, nici măcar. Au murit alții, nevinovați, asta-i partea a doua, dar el e teafăr, sănătos și pun pariu că n-o să facă nici pârnaie. Sincer nu știam cine-i Cartianu ăsta și mă bucuram să nu aflu tocmai la Mircea Badea în emisiune dar dacă așa a fost să fie… fie:

În altă știre cică Elan i-a tăiat semnalul lui Ghiță în disputa pentru Realitatea TV.  Întai a picat feedul video si la 1-2 secunde cel audio. Urmează în câteva secunde genericul de braking news iar pe fundal se pot auzi strigăte de bucurie și aplauze =))

Do I need a flash intro?

Să tot fie al treilea an de când mi-am făcut un obicei cam… neobișnuit să-i zicem, cu blogul ăsta și anume acela de a scrie doar o dată pe an pe el. Sunt așadar și poate mă pot și lăuda cu asta primul blogăraș care scrie articole anuale. Desigur o chestie ca asta nu-mi poate aduce prea mulți vizitatori și nici nu cred că mai țintesc la așa ceva. Cred ca prin articolele astea pur și simplu vreau să notez că mai exist și poate o să revin în forță vreodată, știu și că de fiecare dată am promis că o să încerc asta și nu prea m-am ținut de cuvânt însă de data asta nu mai promit nimic.

Ce s-a mai întâmplat în ultimul an? Nimic special… Ne-am mutat de la garsoniera la apartament cu două camere, tot în chirie.  Ne-am luat patru peruși drăguți care mai animă căminul. Inițial am început cu doi, mascul și femelă, Riki (ceva gen foto stânga) și Lili însă la scurt timp după ce i-am luat Lili dădea semne grave de răceala, lucru care în general le poate fi fatal. De menționat că perușii i-am luat din târg din Arad fiind cam la jumătate de preț față de cu cât se vând în Pet Shopuri (aprox. 20 lei în loc de 40) motiv pentru care ne-am gândit să mai luăm o femelă, Lola, preventiv în cazul în care Lili nu avea să supraviețuiască răcelii. Spre bucuria noastră însă Lili s-a înzdrăvenit în urma tratamentului luat de la veterinar așa că, de dragul simetriei, în această primăvară am mai achiziționat un mascul, Coco, și o dată cu el și o colivie mai mare în care să se simtă confortabil toți patru. Despre perusi o să vă mai povestesc poate, sunt foarte drăguți, mai ales dimineața când îmi dau deșteptarea, și asta doar de când a venit vara și i-am obișnuit să-i scot pe balcon la aer -  le place atât de mult încât până nu-i scot o țin tot într-un tril de sunete stridente… Am început să-i și dresăm însă acest lucru se pare că e mai greu când sunt mai mulți în colivie. Deocamdată doar Riki se așează pe mână când o introduc în colivie și câteodată, mai timid, și Coco. Femelele însă fug de rup gratiile, că deh, așa-s muierile… :))

 Pe final de post vom urmări modul brutal în care se pot face câteodată represaliile poliției sau a jandarmilor - în cazul de față vorbim despre ai spaniolilor. Vă avertizăm că urmează imagini șocante (scuzați stereotipia).

 Iar dacă aici lumea părea cât se poate de pașnică, protestanții își iau bastoane în cârcă fără să întoarcă favorul iată că acest lucru cam strică imaginea oamenilor legii, cum le zice o altă stereotipie, însă băieții găsesc mereu o cale de a demonstra că au fost nevoiți să recurgă la violență: grupurile de agitatori.

 Mai rămâne vreo umbră de îndoială cu privire la faptul că acești indivizi nu au nici o legătură cu marele grup de manifestanți? Cine sunt și cine i-a trimis acolo? Cred că și asta e destul de evident…

Dragă cititorule, dacă acum intri pe blogul meu pentru prima dată ai putea crede ca sunt un blogger destul de consecvent. Gluma e pe tine, amice! (tradus: Joke’s on you, buddy!) Însă nu te lăsa păcălit de data ultimului articol, 29 iunie putea fii și anul trecut… și chiar a fost. Da, îmi dau seama azi că a trecut aproape un an de la ultimul articol și cred că am simțit nevoia să sărbătoresc acest lucru cu un articol nou, așa, doar de amorul artei… Hey, dar totodată observ că nu mai zice nimeni nimic de Maicăl, ceea ce poate fii un lucru bun căci anul trecut pe vremea asta mi se acrise de la atâta agitație ce s-a creat pe tema morții megastarului. Prezicerile mele privind aparitia teoriilor mai mult sau mai putin conspiraționiste despre împrejurarile în care îți poți găsi sfârșitul dacă ești megastar în S.U. ale A. nu s-au adeverit până în prezent și în cazul lui M. Poate și din cauză că au fost puțin exagerate lucru ce a deranjat, spre bucuria mea, anumiți fani ai lui Maicăl cu un coeficient de inteligență nu foarte ridicat.

Dacă te întrebi ce s-a mai întâmplat cu mine între timp află că nimic nou, sunt la fel de însurat ca anul trecut și destul de fericit în privința asta. Dar nu cred că te interesează asta pentru că probabil trăiești în România și nu ai prea multe motive de fericire, mai ales după ce ai aflat și tu ca și mine că TVA-ul e 24% in loc 19% de la 1 iulie, Euro se vinde cu 4,4 lei in loc de 4,1 lei si continuă să creasca ca-n basme: într-o zi cât alții într-un an, abia dacă mai găsești carburanți sub 4,5lei/litru și o mulțime de alte nenorociri urmează să se întâmple pe lângă inundațiile din ultima vreme. Uite așa mă duc de dimineață să-mi cumpăr cel mai ieftin webcam de la Altex și deși nu e încă 1 iulie sunt neplăcut informat că mă costa cu vreo 5 lei mai mult decât prețul afișat ca urmare a modificării TVA. Mai departe am fost să schimb banii de chirie în Euro cum ne e înțelesul și la un calcul simplu tranzacția mă costă cu 50 de lei mai mult ca luna trecută. Apoi la bancă nu prea știau să-mi spună dacă rata mea va crește, ei cred că o să scadă, eu sunt sigur că va crește. Ce bine că n-am credit în Euro! Alors on sort pour oublier tous les problemes!

Probabil că pe mulţi îi va şoca această veste, dar Michael nu a murit!!!  Michael Jackson face parte dintr-o organizaţie secretă de marţieni alături de alte nume grele care au avut parte de decese misterioase precum Elvis, Tupac, Kennedy, Marylin Monroe sau Dan Spătaru. El nu a murit ci a fost trecut la muncă sub acoperire; ocazional vor mai exista persoane care pot jura că au dat nas în nas cu Michael la mall, râgâind a bere, având o burtă considerabilă şi un ciudat accent mexican. Şi ocazional, mustaţă. Pentru o imagine mai clară Autoritatea pentru Combaterea Marţienilor şi Extratereştrilor (ACME) a dat astăzi publicităţii portretul robot al lui Michael sub înfăţişarea pe care o are acum.

Astfel de întâlniri au avut loc deja, mai multe detalii aflăm de pe siteul http://www.ismichaeljacksonalive.com

Vor mai apărea numeroase albume şi piese încă neauzite ale regretatului artist despre care se va spune ca au fost realizate cât timp a trăit însă cu toţii ştim că este doar un plan al marţienilor pentru a strânge cât mai multe fonduri pentru ziua în care vor invada Terra. Însă nu orice vedetă face parte din această organizaţie extraterestră, George Bush sau Danny DeVito sunt spiriduşi însa despre aceştia vom vorbi probabil cu altă ocazie…

UPDATE: More proof: http://www.ismichaeljacksonstillalive.com/ (Nu, nu-i acelaşi cu cel de mai sus, plus ca cel de mai sus nu mai e ce-a fost odata).

După cum probabil mulţi dintre voi ştiţi, iar dacă nu ştiţi nu-i bai că n-aţi pierdut mare lucru, cu ceva timp în urmă, soarta a făcut ca eu să fiu nefericitul câştigător al unui stencil şi a unei lanterne oferite de nimeni altul decât Glad-Darius Groza-Bîja-San în cadrul unui concurs cum bine ştim că obişnuieşte să facă. Şi când câştigaţi ceva, probabil vă aşteptaţi să intraţi şi în posesia premiului respectiv, nu? Fie el şi un gunoi, dar un gunoi cu valoare… să-i zicem morală. Ei bine lucrurile nu s-au petrecut întocmai, a fost nevoie de frecvente insistenţe la poarta jegului pentru ca într-un final, după lupte milenare care au durat câteva luni, acesta să se decidă şi să-mi trimită bucata aia de carton (că de lanternă nici n-a pomenit vreodată) la care numa nu vroia să renunţe, având desigur o valoare sentimentală aparte pentru el. Aşa trebuie să fi fost dacă la insistenţele publicului Dariusică ne-a arătat că mai deţine încă mult contestata bucată de carton. La gestul ăsta eu sincer nu m-am aşteptat, fiind convins că nu-l mai are de mult timp şi deci încă avea sens să mă joc cu nervii lui. Numai nu admitea că n-are de gând să-l trimită pentru că, evident, ar fi recunoscut eşecul.

Trecem repede peste alte bla-bla-uri şi ajungem cu paşi repezi la momentul în care ajung la poştă şi ridic coletul. La cât de moale şi pufos era pachetul la atingere te-ai fi gândit că a avut grijă ca nu cumva să se deterioreze fragilul stencil. Ei bine, se pare că după spusele jegstărului, stencilul e pa puiu de mult aşa că va trebui să mă mulţumesc cu o hand-made-penta-floricică-jeg…

Din punctul meu de vedere rămâne încă incertă situaţia stencilului, poate se va lămuri într-o bună zi la Dan Senzaţionescu în direct.

Mi-am tras blog hahalerelor! [Jiji, la prima sa apariţie în blogosferă]

Exact. Azi am chef de nimicuri. De chestii la care în mod normal nu le dau importanţă chiar dacă mă afectează direct sau indirect. O să încep cu nimicul despre care se vorbeşte cel mai mult în ultimul timp: criza bancară din state. Ştiu că e deja fumată treba şi pe nimeni nu mai intereseaza acest subiect, dar cum am mai zis, azi vorbesc despre nimicuri. Deci toată lumea ştie că America e în criză. Ei nu zău… Şi vine sfârşitul la ei. Şi asta n-ar trebui, dar ne afectează şi pe noi. Pentru căăă… Nu ştiu exact, om fii şi noi nişte puiuţi de americani, deocamdată observ doar cum încep valutele să o ia razna şi cum se aşteptă ca BNR să intervină. Cum aşteaptă americanii ca statul să intervină şi la ei.

Deci oarecum situaţia e la fel de căcăcioasă la noi ca şi la ei. Deşi noi nu luăm momentan ţepe bancare cum iau ei. Am luat şi noi dar nu acum. Noi acum luăm ţepe dar dinalea electorale. Că astea sunt la modă acum. Dinalea cu “dragi profesori va dăm salarii cu 50% mai mari. Nu ştim încă de unde dar vă dăm, nu mai investim nimic material în învăţământ în următorii ani şi tot vă dăm.” Pai bine, bine, domnii guvernanţi, dar acuma în prag de criză bancară v-aţi găsit şi voi să faceţi pe vitejii şi să aprindeţi paiele de sub economie? “Da! Pentru că putem!”

Buuuun, şi-atunci vin fain frumos restul de bugetari şi pe principiul “dacă lor le daţi, nouă de ce nu”, şi trântesc o grevă: “Vrem şi noi!”. Dar n-apucă bine că domnii aia în costume vin de se scuză: “Pai staţi aşa că nici lor nu ştim de unde le dăm încă, poate găsim pentru pensiile parlamentarilor, vouă de unde să vă mai dăm, n-avem…” Şi cum e normal bugetarii replică: “Nu ştim, nouă să ne daţi!”. Ei da, dar partea cea mai frumoasă abia acum vine, partea pentru care îi iubesc maxim pe băieţii ăştia care ne conduc: pentru buzunarele lor AU!

Astfel, în plin scandal economic legat de salariile profesorilor şi majorarea pensiilor parlamentarilor, conducerea Senatului îşi majorează bugetul pe 2009 cu 24 de milioane de lei mai mult decât suma stabilită de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Aşa se face că, pe lângă fonduri de trei ori mai mari pentru deplasări, senatorii vor beneficia anul viitor de telefoane noi, laptopuri, maşini, dar şi de aparate de curăţare a aerului, care să le facă traiul mai uşor. Nu-i aşa că deja ne sunt simpatici şi abia aşteptăm să-i votăm din nou?

Dar de ce să ne încărcăm cu toate gunoaiele astea de zi cu zi? Să ne relaxăm, n-avem pentru ce a ne enerva şi a ne împrăştia creierii pe asfalt… La urma urmei şi americanii fac grevă. Astfel, iată cum protestează angajaţii LEHMAN Bank după reducerea bonusului lor anual la intrarea în sediul general al băncii din New York:

Cine nu se bucură că e român e fraier, părerea mea, cum să nu te bucuri mai ales când treci pe lângă câte o reclamă dinasta:

Măcar ei au, mai contează dacă n-au cu ce să le mai plătească? Deocamdată destule ştiri rupte despre nimicuri, data viitoare promit că ma ia lenea şi pe mine şi nu vă mai plictisesc aşa mult… Cel puţin nu cu promisiuni dinastea electorale cu premii de care unii se fac că uită permanent şi mi le tot amână: Marianscă: AZI!

[Revenim după un scurt moment publicitar]

Doi poliţişti numărau o bilă…

Normal aş zice hai c-am văzut-o şi pe asta dar de la o vreme am impresia că o văd prea des. Aici nu e doar vorba de respectul în primul rând pe care îl au anumite animale precum doamna din clipul de mai jos pentru organele de miliţie. Aici e vorba şi de incompetenţa acestora de a-şi face datoria întocmai precum şi legile mult prea iertătoare în astfel de situaţii.

E vorba de o zdeanţă care parcheză pe spaţiul verde şi când e trasă la răspundere de către oamenii legii şi rugată să-şi mute jeepanu de pe gazon devine recalcitrantă, ba chiar se suie în maşină şi dă să plece acuzând că unul dintre cei 15 miliţieni (nu apar toţi în videoclip ) s-a purtat urât cu ea. Nu i s-a adresat cu “te rog frumos, zdreanţa dreacu şi nesimţită ce eşti tu”. Dar să urmărim mai întâi imaginile incidentul petrecut chiar de Ziua Siguranţei Rutiere şi revenim mai apoi cu comentarii:

În primul rând observăm aici cum domnul miliţian despre care doamna precizează că s-a purtat nemerniceşte foloseşte metoda de blocare a autovehicolului utilizând propriul trup. Această metodă este recomandată în manualul miliţianului încă de pe vremea când a fost utilizată pentru prima dată de către chinezul care a sfidat cu succes în acelaşi fel o coloană de tancuri în Piaţa Tiananmen.

În replică, cucoana ameniţă grupul de gabori stârniţi “fără motiv” împotriva ei că, culmea, a sunat la Poliţie şi or să vadă ei, nemernicii… Ca şi când ar fi confundat vestele reflectorizante purtate de aceştia cu cele folosite de nişte bieţi lucrători la drumuri veniţi probabil să sape o groapă în locul în care îşi parcase tocmai ea săraca, autojeepul.

Vorbele înlăcrimate ale unuia dintre ofiţeri (”vedeţi că loviţi colegul meu doamnă”) se pare că nu o înduioşează pe cuconă, care îi lasă pe burzumei cu gura cască, dar cască de numai câte un “fantastic dom’le” le mai iese pe ea, şi demarează în trombă ocolind barajul viu ca-n filmele cu Chuck Norris.

Desprinsă însă din filmele cu Stan şi Bran este replica unuia dintre domnii miliţieni după ce a asistat la aceste fapte, încurajată probabil de faptul că privirile din jur aşteptau acum reacţia sa: “N-am maşină să mă duc după ea…”. Ei da, tocmai când ai nevoie de el, Loganul din dotare e în service probabil după ce a fost trântit în şanţ de suflul unui bolid în timpul unei acţiuni radar.

În cele din urmă, poliţiştii au reuşit să o reţină pe cucoană şi să o conducă la sediu unde a fost amendată cu 400 de lei şi i-a fost reţinut permisul de conducere pentru 60 de zile. Mult prea puţin, având în vedere că s-au chinuit săracii şi cu o urmărire ca în filme. Filme western, bineînţeles.

[Update] Şi dacă tot aţi pomenit de America la comentarii hai să vedem cum procedează băieţii lor faţă de ai noştrii în astfel de situaţii…

[Multe mulţumiri lui M. Catalin]